Stefan Cel Mare – « Campionul Crestinatatii »

Printul Moldovei, Stefan cel Mare, mit si adevar

Foto publicata pe Historia.ro

 

Timp de 47 de ani, 1457 – 1504, voievodul Stefan cel Mare a domnit peste intreg tinutul Moldovei,  fiind binecunoscut in Europa pentru rezistenta sa in fata Imperiului Otoman.  Papa Sixtus al IV-a  l-a onorat cu titlul « Athleta Christi »(Campionul lui Hristos) spunand despre el : « Faptele tale săvârşite cu înţelepciune şi vitejie, contra turcilor infideli, inamici comuni, au adus atâta celebritate numelui tău, încât eşti în gura tuturor şi eşti în unanimitate foarte mult lăudat. »

Acum ceva ani, profesor doctor in istorie Laurentiu Chiriac, muzeograf al muzeului vasluian ce poarta numele domnitorului, a publicat, in ziarul Adevarul, cateva lucururi mai putin cunoscute despre voievodul Stefan cel Mare, pe care istoricii Evului Mediu le cunosteau. Astfel, exista mitul ca Stefan ridica cate o biserica sau manastire dupa fiecare batalie. Insa numai 36 de lacase de cult i-au fost atribuite, desi a purtat 42 de razboaie. De fapt, pricipele Stefan a ridicat cetati si fortificatii intre 1457- 1487, in restul domniei ctitorind biserici si manastiri.

Stefan cel Mare si Vlad Tepes au fost veri, insa relatiile dintre ei nu erau bazate decat pe interese geostrategice, militare si economice. E cunoscut faptul ca Vlad Tepes l-a ajutat pe Stefan sa urce pe tron, insa in 1462, in asediul de noapte al Targovistei, Stefan cel Mare era de fapt aliatul turcilor, deoarece acestia-i promisesera cetatea Chilia.

Stefan cel Mare nu a ramas in istorie doar pein bataliile cu Imperiul Otoman, ci si prin luptele cu vecinii polonezi. Este renumita batalia de la Codrii Cosminului, cand armata poloneza a fost decimata. De fapt, chiar regele polonez, Sigismund I, a fost cel ce l-a numit  ‘cel Mare’ pe Stefan, dupa aceasta batalie.

La moartea principelui Stefan cel Mare, celebrii cronicari ai vremii i-au atribuit un testament, ce s-a dovedit a fi o « licenta » clasica a carturarilor. Iata ce scria Grigore Ureche : « Iar când au fost aproape de sfârşitul său, chemat-au vlădicii şi toţi sfetnicii săi, boierii cei mari şi alţi toţi câţi s-au prilejuit, arătându-le cum nu vor putea ţine ţara cum o au ţinut-o el, ci socotind din toţi mai puternic pe turc şi mai înţelept, au dat învăţătură să se închine turcilor. »  Insa Bogdan Murgescu scrie in Historia : « În momentul morţii sale, Ştefan nu avea de ce să îndemne pe boieri şi pe urmaşul său să se închine turcilor, deoarece Moldova se închinase pentru prima dată deja în timpul predecesorului său Petru Aron, iar Ştefan însuşi plătise tribut atât în prima parte a domniei sale (1457–1473), cât şi după 1486. De altfel, cronicile din prima parte a secolului al XVI-lea nici nu pomenesc episodul „testamentului lui Ştefan cel Mare“. »

Pe 27 decembrie, incepand din iunie 1992, romanii sarbatoresc pe Stefan cel Mare si Sfant.  Faptul ca a ridicat biserici si manastiri, plus ca a fost considerat campionul crestinatatii, in lupta cu turcii, par suficiente motive pentru a argumenta canonizarea sa.

Nu vom incepe aici o dezbatere pe aceasta tema, lasandu-va sa cititi mai multe despre Stefan pe un site detinut de Sfanta Manastire Putna.

Tuturor ce poarta numele lui Stefan, le urez ca aceasta sarbatoare sa le aduca o raza de soare, sa aiba o inima plina de speranta, iar in lumea sa gaseasca numai fericire. La multi ani, ŞTEFAN!